„Am simțit că acesta este momentul potrivit pentru o expoziție de final de an: 175 de ani de teatru la Craiova, 30 de ani de la premiera Danaidelor și cei 7 ani în care am trăit teatrul prin obiectivul aparatului foto se adună într-o poveste comună. Expoziția aceasta este un omagiu adus scenei craiovene și publicului care îi dă viață, aici, pe Lipscani, în inima orașului.” — Dorian Delureanu, octombrie 2025
Fotografiile din spectacolul lui Silviu Purcărete au fost realizate în 1995-1996 pe peliculă fotografică (Kodak 5030-PJC,5053-TMY,5054-TMZ 5113-PJB, Gold 400, Konica VX100, Fuji G 200, Azopan PS-21) iar selecția prezentată în expoziție a fost printată utilizând tehnologia UltraChrome de le Epson, permițând redarea fidelă a tonurilor şi nuanțelor captate inițial analog pe peliculă şi făcând posibilă recuperarea multor imagini inițial considerate a fi inutilizabile.
Expoziția utilizează formatul hibrid: printuri expuse în galerie şi fotografii însoțite de o selecție de articole din presa vremii vor fi publicate online, periodic, până la finalul anului 2025. https://www.photomuse.net/ro/category/fotografie-de-teatru/
Dorian Delureanu este membru fondator al Asociatiei Omnia Photo şi promotor al platformei photomuse.net. A fotografiat în perioada 1993-2000 spectacolele Teatrului Național din Craiova; a urmat un curs de portret sub îndrumarea Lucianei Mulas în San Marino în 1995 și un stagiu de fotografie la Avignon Theatre Festival. A realizat fotografii la spectacole regizate de Beatrice Bleonț, Silviu Purcărete, Mihai Măniuțiu, Tompa Gábor, Vlad Mugur. Dorian a realizat șase expoziții personale, iar fotografii de ale sale fac parte din colecția World Press Photo Foundation. A publicat în Le Nouvel Observateur și în revistele Scena și Teatrul azi. A coordonat expozițiile și publicarea albumelor fotografului craiovean Victor Boldâr: 07.05.75/ Impresii – Henri Cartier Bresson în Oltenia și Victor Boldar-Fotograful peliculei de cursă lungă. Dorian face parte din grupul de documentare vizuală Fântânile – monumente vernaculare, compus din cercetători şi fotografi, care își propune identificarea, recuperarea istoriei şi fotografierea fântânilor istorice din mediul rural din Oltenia.
Fotografia nu este doar o captură a unui moment efemer, ci și o mărturie vizuală, o formă de creație și o expresie artistică ce aparține unui autor. În cazul fotografiilor prezentate în această expoziție – realizate între 1992 și 2000 în culisele și pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova – fiecare imagine are o poveste, dar și un autor: Dorian Delureanu.
În decursul anilor, multe dintre aceste fotografii au fost folosite în diverse contexte – publicații, arhive online, expoziții, lucrari de specialitate – fără a fi menționat numele autorului sau, uneori, fiind atribuite greșit altor fotografi. Această practică, deși aparent minoră, are implicații legale și morale serioase.
În România, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe protejează creația fotografică din momentul realizării ei. Dreptul de autor conferă automat creatorului (fără a fi nevoie de înregistrare formală) dreptul de a fi recunoscut ca autor și de a decide modul în care opera este folosită. Atribuirea corectă – creditul foto – nu este doar o dovadă de respect profesional, ci și o obligație legală.
Creditul foto presupune menționarea clară a numelui autorului ori de câte ori o fotografie este publicată sau expusă public. Această simplă formulă – „Foto: Dorian Delureanu” – nu este un capriciu, ci o recunoaștere esențială a muncii și identității artistice.
Această expoziție este o reparație simbolică și o reafirmare a valorii fotografiei ca document artistic, dar și ca operă protejată legal. Invit publicul să redescopere o perioadă efervescentă a teatrului craiovean prin lentila unui martor discret, dar prezent: fotograful.
Fotografiile expuse au fost realizate pe peliculă fotografică la spectacolele „ Danaidele”- 1995 şi „Orestia”- 1998, ambele regizate de Silviu Purcărete. Printurile expuse au fost realizate utilizând tehnologia UltraChrome de la Epson, permițând redarea fidelă a tonurilor şi nuanțelor captate inițial analog pe peliculă.
Evenimentul este organizat cu sprijinul Asociației Omnia Photo şi al photomuse.net și va fi vernisat la Galeria Photo Ranger din Craiova, str. Lipscani 30, luni 19 mai ora 17.
Bibliografie selectivă a lucrărilor în care au fost folosite fotografiile expuse:
Purcărete şi Boroghină. Pelerini în Marele Teatru al Lumii / Purcărete – Boroghină : Pilgrims of the Great Theatre of the World – Ludmila Patlanjoglu, 2024, Editura ICR
Les Danaides- Histoire d’un spectacle– Marina Constantinescu, 1996, Editura Nemira
Silviu Purcărete- 50 ani de teatru (expoziție); Inițiator si curator Adriana Moca, producător Asociatia Culturala Vis-à-Vis, 2024
Teatralitatea limbajului scenic la Purcărete– Edith Noferi, 2012, Editura Universitaria
Dimensiunea sacrului in spectacolul de tragedie antica– Hariclea Nicolau, 2012, Editura Universitaria
La 30 de ani de la data realizării fotografiilor m-am gândit că este momentul să forțez memoria peliculei fotografice, să o aduc cumva la zi grație evoluției tehnologice din acest interval de timp şi să mă joc puțin cu propria memorie.
Proiectul 1994-Craiova în Festival este rezultatul acestui joc. Informația tip „imagine” a fost culeasă din cele 4 filme foto format 135 expuse şi developate de mine în atelierul foto al teatrului în 1994 iar informațiile „text” au fost găsite şi selectate utilizând Digiteca Arcanum, care reprezintă un instrument de căutare extraordinar.
Expunerea proiectului este realizată în sistem hibrid: o selecție de 8 fotografii sunt expuse la Photo Ranger Craiova, str. Lipscani nr. 30, restul fotografiilor şi textele publicate în presa locală şi națională în perioada primei ediții a Festivalului Shakespeare de la Craiova vor fi publicate în intervalul 16-26 mai 2024 pe blogul platformeiphotomuse.net
Dorian Delureanu este pasionat de fotografie din 1984, este membru fondator al Asociatiei Omnia Photo şi fondator al platformei photomuse.net
Teatrul Național București a aruncat în focurile Festivalului Shakespeare cea mai tânără trupă, cu „Romeo si Julieta”. Regia Beatrice Bleonț. Scenografia Liliana Cenean și Ștefan Caragiu. Distribuția: George Călin, Teodora Câmpineanu, Constantin Dinulescu, Silvia Năstase, Claudiu Bleonț, Ana Ciontea, Carmen Ionescu, Armand Calotă, Mircea Anca, Tomi Cristin, Gabriel Costea, Andrei Duban, Alfred Demetriu, Marius Cordoș
Marele absent de la acest festival a fost spectacolul „Richard al III-lea” al Teatrului Odeon, spectacol regizat de Mihai Mănuțiu. Absența s-a datorat demisiei lui Marcel Iureș. Richard a fost suplinit cu succes de „Ubu Rex”.
Contextul din 1994 este relatat cu o transparență specifică vremurilor (…de invidiat!), în presă
Revista Flacara, decembrie 1994
Sub egida Teatrului Național din Bănie s-a înființat Fundația Shakespeare menită să contribuie la organizarea manifestării „Craiova- Shakespeare Festival”, la editarea unui volum de critică literară şi teatrală precum şi la înființarea unei biblioteci Shakespeare.
Neil Wallace (directorul programului cultural româno-britanic NOROC) a fost prezent la ceremonia de închidere a festivalului
Am găsit un scurt interviu cu lui Neil, publicat în decembrie 1994 în Cuvântul Libertății
Reporter CL: Cum apreciați aceste șapte zile ale festivalului?
Neil Wallace: Un succes formidabil. Pentru asemenea vremuri este extraordinar să dai naștere unor astfel de manifestări. Să nu uităm şi efortul financiar. Deci, repet, a fost ceva spectaculos!… Pentru mine nu a fost o surpriză că s-a reușit într-o capitală de „provincie” organizarea unui festival de anvergura dedicat lui Shakespeare.
18-19 noiembrie 1994 s-au jucat în festival două spectacole ale regizorului Silviu Purcărete montate la Teatrul National din Craiova: UBU și TITUS
Pentru mine au fost spectacolele “școală” pe care am învățat sa fac fotografie de teatru. O așa șansă pentru un fotograf la început de carieră…. mai rar, motiv pentru care i-am mulțumit zilele trecute, după 30 de ani, domnului Purcărete.
În acea perioadă era a o singură constrângere: bugetul teatrului nu putea asigura mai mult de 2 filme pe spectacol. Cât despre bugetul personal…. nici nu putea fi vorba! Inflația în acea perioadă era de 140% . Motiv pentru care fotografiile sunt puține, rare deci valoroase!
“…Spectacolul craiovean “Titus Andronicus” a sărbătorit în timpul festivalului un jubileu: a 50-a reprezentație, prilej cu care inegalabililor actori în frunte cu calafeteanul Ştefan Iordache li s-a oferit un coș cu flori din partea președintelui României dl Ion Iliescu.”- Cuvântul Libertaţii, 6 dec. 1994
Sâmbătă 19 noiembrie a ars Sala Polivalenta….de tot!
“La 30 de ani de la data realizării fotografiilor m-am gândit că este momentul să forțez memoria peliculei fotografice, să o aduc cumva la zi grație evoluției tehnologice din acest interval de timp şi să mă joc puțin cu propria memorie. Proiectul 1994-Craiova în Festival este rezultatul acestui joc. “
Expunerea proiectului este realizată în sistem hibrid: o selecție de 8 fotografii sunt expuse la Photo Ranger Craiova, str. Lipscani nr. 30, restul fotografiilor şi textele publicate în cotidianul local Cuvântul Libertății în perioada primei ediții a Festivalului Shakespeare de la Craiova vor fi publicate în intervalul 16-26 mai 2024 pe blogul platformei photomuse.net
Pentru postarea de astăzi am ales câteva instantanee de la recepții și din culise:
Cuvântul libertății, marți 6 decembrie 1994, despre spectacolul “Marele Will- contemporanul nostru” regia Constantin Florescu si Claudiu Trandafir “….a asistat întreaga trupă londoneză, de la mașiniști la actori. Fără falsă modestie să consemnăm impresia puternică resimțită de excelenții actori londonezi care i-au aplaudat minute în şir pe cei mai tineri “actori” din festival”. Tinerii actori erau elevi la Colegiile Carol şi Buzești din Craiova.
În primăvara anului 2024 am descoperit pe un hard câteva imagini foto pe care le scanasem cu ceva timp în urmă pentru o ediție anterioară a Festivalului Shakespeare din Craiova, ocazie cu care am realizat că au trecut 30 de ani de la prima ediție a Festivalului. În toamna anului 1994 aveam aproape 2 ani vechime în „câmpul muncii” la Teatrul National din Craiova, eram un fel de 2 in 1 : inginer de întreținere şi fotograf de ocazie. La 30 de ani de la data realizării fotografiilor m-am gândit că este momentul să forțez memoria peliculei fotografice, să o aduc cumva la zi grație evoluției tehnologice din acest interval de timp şi să mă joc puțin cu propria memorie. Proiectul 1994-Craiova în Festival este rezultatul acestui joc. Informația tip „imagine” a fost culeasă din cele 4 filme foto format 135 expuse şi developate de mine în atelierul foto al teatrului în 1994 iar informațiile „text” au fost preluate din Digiteca Arcanum. Expunerea proiectului este realizată în sistem hibrid: o selecție de 8 fotografii sunt expuse la Photo Ranger Craiova, str. Lipscani nr. 30, restul fotografiilor şi textele publicate în cotidianul local Cuvântul Libertății în perioada primei ediții a Festivalului Shakespeare de la Craiova vor fi publicate în intervalul 16-26 mai 2024 pe blogul platformei photomuse.net
–Din culisele Festivalului: “Cel mai bisat spectacol a fost „Poveste de iarnă”, realizat de colectivul Teatrului Bulandra în regia lui Alexandru Darie Actorii au fost chemați de nouă ori la rampă…..” Cuvântul Libertății 6 decembrie 1994
Poveste de iarna, 1994: traducerea, adaptarea si regia: Alexandru Darie; Distribuție: Ion Besoiu, Oana Pellea, Stefan Bănică Jr., Șerban Cellea, Marian Rîlea, Anca Sigartău, Dan Aştilean, Mihai Constantin….
Din link în link am ajuns fără să îmi dau seama să răsfoiesc catalogul online al Bibliotecii Aman din Craiova. Veneam pe “autostrada www” direct de la Biblioteca Academiei din București unde căutasem date despre prima carte românească despre fotografie: Tratat de fotografie, București 1895, auto G. V. Cordea. Potul l-am găsit în numărul 3/1939 al revistei interbelice Fotografia pe care am digitizat-o și am pus-o gratuit la dispoziția celor interesați pe platforma Photomuse.net.
După ce am iscodit catalogul online la Bibliotecii Academiei, mi-am propus să testez pe același subiect și potențialul bibliotecii craiovene, despre care știam că deține în depozite o colecție impresionantă de carte veche.
Surpriza nu a întârziat să apară, am tastat câteva cuvinte cheie stând confortabil la biroul de acasă, timp în care “motorașul” bibliotecii m-a direcționat imediat către perla coroanei: De la fotografie la cinematograf (cu figuri), tipografia Ramuri, 1914.
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914 Tipografia Ramuri Craiova- Biblioteca Aman Craiova-2022
Putem spune, până la proba contrarie, ca am identificat prima carte despre fotografie tipărită la Craiova. Autorul este un craiovean despre care nu aveam nicio informație: Marin Demetrescu. Am dat fuga la Bibliotecă și în câteva minute am primit volumul la sala de lectură iar în alte câteva minute m-am convins că răsfoiesc un exemplar care, după 108 ani de la apariție, trăiește intens prin informația și stilul prietenos pe care îl adoptă autorul. Marin Demetrescu este la data tipăririi cărții “Profesor la liceul și la gimnaziul militar din Craiova” .
Citez în continuare câteva fraze din prefața cărții păstrând întocmai ortografia originală de început de secol XX:
Despre invenții și inventatori:
“O invențiune nu răsare dintr’odată și întreagă din mintea unui singur cercetător, așa cum se crede de obicei. Telegrafia fără sârmă nu este descoperirea numai a lui Marconi, cinematograful nu se poate pune numai pe seama francezilor Lumiere; iar aeroplanul nu este opera exclusivă a unuia sau altuia dintre numeroșii cuceritori ai aerului.
Pentru ca o invenție să se închege și să ajungă și folositoare- două lucruri care multă vreme stau departe unul de altul- e nevoie de sforțările migăloase ale unei legiuni de cercetători din toate neamurile mai înaintate. Fiecare din aceștia, aduce, la sfârsitul a zeci de ani de muncă, câte o parte, neînchipuit de mică, din întocmirea care va fi, poate peste un veac ori chiar mai multe, o descoperire. Cu toată mulțimea lucrătorilor, clădirea se ridică încet, materialul adus de fiecare fiind puțin.
Faptele, care se vor lega într’o invențiune se descopăr izolate, fără să se cunoască și chiar fără să bănuiască, că odată se vor găsi împreună. Numai cu timpul descoperirile singuratice se chiamă, se apropie, se mai schimbă pentru ca să se poată învoi și din îmbinarea lor armonioasă iese ceva nou și util.
In această îndelungată și necurmată muncă de pregătire și de înfăptuire a unei invențiuni, norocul și nenorocul își au partea lor de amestec. Unii cercetători mai norocoși, izbutesc să iasă în primele rânduri și să-ți lase numele nepieritor; alții, tot atât de harnici și pricepuți, dar nenorocoși, sunt întrecuți de cei dintâi, rămân în umbră ori sunt cu desăvârșire uitați; unul, legănat de visuri îndreptățite de îmbogățire, moare în sărăcie; altul, mai părtinit, are și câștigul bănesc cu toate că darul lui se poate să fi fost mai modest.
Astfel naște o invenție și așa se face progresul: prin conlucrarea a numeroase străduinți neobosite……”
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914 Tipografia Ramuri Craiova- Biblioteca Aman Craiova-2022
Pentru că Wikipedia nu deține informații, am ajuns tot la Biblioteca Aman unde am găsit o secțiune în care sunt prezentate personalitățile locale care de-a lungul timpului s-au remarcat în domeniul cultural sau științific. Găsim aici numai puțin de 884 personalități care s-au născut în Craiova sau în împrejurimi, care au avut o activitate deosebită în această zonă într-o anumită perioadă a vieții lor, care s-au stabilit în Craiova sau care au învățat la școli prestigioase din Craiova.
Autorul cărții, profesorul Marin Demetrescu, s-a născut in 1881 la Maglavit și a fost absolvent al Facultății de Farmacie din București.
Din 1923 pană la sfârșitul vieții, în 1936, s-a preocupat de înființarea și funcționarea unui muzeu de Istorie naturală la Craiova. Mai multe referințe puteți găsi aici.
“Ce este și ce poate da fotografia
Dar de îndată ce se arătă și se desăvârși, iată ce foloase a tras lumea de pe urma ei:
A dat tuturor, fără deosebire de stare, putința de a-și vedea chipul lor așternut pe o hârtie în linii cu totul asemănătoare. Fixând astfel pentru vecinicie icoana omului trecător pe pământ, nu numai că a apropiat unii de alții pe cei săraci de cei bogați, dar a întins legături între cei ce trăesc încă și cei care nu mai sunt. Răsfoind un album sau privind un portret, cel rămas în viață trăește câteva clipe de amintiri…..
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914 Tipografia Ramuri Craiova- Biblioteca Aman Craiova-2022
Prietenoasă cu ori cine s’a îndreptat către ea cu dorința de a o cunoaște, însoțește în călătoriile lui, pe prietenul ei fotograful amator și adună pentru acesta priveliștele cele mai frumoase pe care le-a întâlnit, împodobite, la nevoie, cu unele din culorile lor firești.
In tovărășia microscopului, care a descoperit o lume de făpturi nevăzute de ochi, fotografia a îngăduit învățatului să studieze mai bine aceste ființi printre care avem prieteni și dușmani.
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914- Biblioteca Aman Craiova-2022
Răspândirea cunoștintelor de orice fel este astăzi mult ușurată prin figurile, care se pun alături ca să dovedească cele ce se afirmă. Cărțile, revistele, jurnalele, sânt pline de imagini pe care dintru întâi lumina le-a desemnat.”
Revenind la cartea tipărită la tipografia Ramuri am remarcat termenii arhaici “mașină de fotografiat” “camera neagră” folosiți într-un limbaj pedagogic colocvial, demn de un blogger contemporan.
“Cea mai simplă mașină de fotografiat este camera neagră
Camera neagră- mai zisă și întunecoasă- nu este, cum s’ar crede după nume, o încăpere taincă, fără pic de lumină, în care osândiții sau numai bănuiții să fie puși la chinuri groaznice. Nu e nici măcar o odaie vrăjită, lăcaș al duhurilor rele și spaima vecinilor ori a trecătorilor. Chiar odaia în care locuim se poate schimba într-o cameră neagră dacă lăsăm perdelele, astupăm bine ferestrele ca să facem întuneric și păstrăm numai o mică ferestruică de o palmă pe unde să pătrundă lumina înăuntru… „
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914 Tipografia Ramuri Craiova- Biblioteca Aman Craiova-2022
Dacă v-am stârnit curiozitatea în legătură cu prima carte românească de fotografie tipărită la Craiova în 1914, puteți continua lectura aici, pe site-ul Bibliotecii Aman unde veți descoperi lucruri interesante despre tovărășia parafată prin contract dintre Niepce și Daguerre, despre revoluția lui Talbot, cel care a introdus hârtia ca suport fotografic….şi multe altele. Pentru acces la exemplarul digitizat trebuie să vă logaţi cu user şi parola!
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914 Tipografia Ramuri Craiova- Biblioteca Aman Craiova-2022
Pe la 1900, Craiova se afla în plin proces de dezvoltare și era deja un important centru comercial și juridic regional.
In acest context, doi tineri entuziaști, C. Făgețel și D. Tomescu înființează la 5 decembrie 1905 revista „Ramuri” și apoi Tipografia Ramuri, zece ani mai târziu (1915). Puțină lume știe că între 1915-1927 revista Ramuri a fost condusă chiar de Nicolae Iorga.
Tipografia Ramuri își va avea sediul în Palatul Ramuri, construit în 1920. Clădirea este în picioare și azi, numai destinația a fost schimbată, găzduind actualul Muzeu de Științe ale Naturii.
Iată câteva fotografii din interior cu luxosul „birou al direcțiunii”
și din sala de conferințe
Fotografiile au fost publicate în Almanahul Ramuri, o raritate bibliofilă, număr festiv, 1905-1929, tipărit la Craiova. Materialul prezentat a fost scanat din exemplarul numărul 157 ,care face parte din tirajul de 200 de exemplare pe hârtie Chamoix (o hârtie colorată în masă, în cazul de față având și filigran, ceea ce ne arată că este o comandă specială).
Tirajul cuprinde numeroase litografii color, facsimile, majuscule la început de pagină de culoare roșie.
Menționăm în mod special paginile 73-76, tipărite pe un carton subțire, de culoare gri, cu două linotipii în sepia, lipite în interiorul textului, reprezentând Hanul Colțea din București. Articolul cuprinde și un act inedit, tradus din greacă, din 1805.
Amintim inscripția din finalul albumului, referitoare la perioada 1915-1927, în care “direcțiunea (revistei) a avut-o d-nul profesor N. Iorga “.
Cuprinsul ne arată că Făgețel reușise să strângă colaboratori celebri: Arghezi, Gârleanu, Iorga, Agârbiceanu, Argetoianu, Crainic etc.
Fiind o publicație de referinta a unui Institut de Arte Grafice, ediția a fost realizată sub îngrijirea pictorul Mircea Olarian, coperta fiind realizată de pictorul G. Brătescu-Voinești.
Almanahul conține o serie de fotografii de epocă în care este ilustrată activitatea trustului Ramuri din Craiova interbelică. Merita menționată fotografia de grup „Personalul Institutului de Arte grafice Ramuri”, în care am numărat 75 de persoane, majoritatea bărbați, purtători de pălărie sau de șapcă, dar si femei si copii, probabil calfe. Fotografia este realizată chiar la intrarea principală a Palatului Ramuri. În Almanah nu am găsit menționat numele fotografului, motiv pentru care putem presupune că fotografiile au fost comandate și realizate într-unul din atelierele fotografice care au activat în Craiova interbelică.
Consiliul de administrație al Institutului de arte grafice „Ramuri” Societate Anonima era format din: Președinte: C. Jormescu, vice președinte: C.C. Poenaru, Membri: C. Argetoianu, Belisariu N. Câncea, N. Demetrescu-Crețu, M. Nicoara, D-rul N. Isvoranu, C.S. Lozan, N. Comșa, G. Teodoru, C.G. Nicolau, M. Teodoru, C.Ş. Făgețel, C. Petrescu-Bălăcița, A.C. Calotescu; Director, Administrator Delegat, C.Ş. Făgețel
Actul de fundație al Palatului soc. Anonime „Ramuri” este prezentat în facsimil în paginile Almanahului.
„ Cu vrerea tatălui, cu ajutorul Fiului și desăvârșirea Sfântului Duh,
Noi, membrii Consiliului de administrație al INSTITUTULUI de ARTE GRAFICE „RAMURI” S.A., vrând să dam activității noastre mai multă întindere și trăinicie, hotărât-am ca din rodul ostenelii de pană acum să ridicăm O CASA PROPRIE, care să fie bun şi PRIELNIC ADAPOST pentru AVEREA şi munca Societății,
Drept aceia, pe locul fostelor case „Pomul Verde” și potrivit cu planurile întocmite de d. Arhitect IOŢU, executat cu înțelegere și multă bună voință de d-nii Constructori Dalla Barba și Peressutti, început-am astăzi zidirea Casei „Ramuri”, în zilele de mărire ale M.S. REGELUI FERDINAND I-iu și ale M.S. REGINEI MARIA, făuritorii României Mari.
…. cu credința, că în acest colț de tară, zidirea care începe va fi pentru ochi prilej de desfătare, iar pentru suflete izvor de lumină şi înălțare
În anul mântuirii 1920, Iulie 25.”
Almanah Ramuri 1929
Nu ne poate cuprinde decât o mare nostalgie dublată de regrete văzând utilajele moderne și spațiul impecabil în care sunt așezate; iar toate acestea se întâmplau în 1925…
Iată și atelierul unde se efectua culegerea manuală, literă cu literă, a textului.
Un loc aparte era atelierul de gravură în care se realizau frumoasele gravuri care împodobeau almanahurile Ramuri, multe dintre ele fiind color. Dar despre gravuri vom discuta cu altă ocazie.
Procesul tipografic continua în sala de mașini litografice. Litografia este un procedeu de multiplicare a unui desen sau text prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă.
Ultima etapă era legătoria.
La tipografia Ramuri s-a imprimat și un Abecedar oferit Regelui Mihai.
La parterul Palatului se afla Librăria Ramuri. Librăria Ramuri a existat şi în perioada comunista, fiind relocata la câteva clădiri distanță la parterul blocului de pe Calea Unirii şi redenumită, o perioada, Librăria „Cartea Rusă”
Acest exemplar a fost tranzacționat, după cum putem constata din ștampila aplicată pe ultima pagină, de Anticariatul Craiova, tranzacția 502/1988, preț de achiziție 50 lei, preț de vânzare 85 lei.
Deducem de aici ca Anticariatul de stat, comunist, a practicat un adaos comercial de 70%, având meritul de a „afișa” in mod transparent acest lucru pe cartea care a făcut obiectul tranzacției.
O prezentare a Revistei Asociației F.A.R. a foto-cine-amatorilor din România (persoana juridica (Trib. Ilfov S. I COM. Nr. 111/1937) Publicație periodica (Trib. Ilfov S. I COM. Nr. 466/1938 Dos. 1654)- apare de 6 ori pe an; Director Dr. Sp. Constantinescu
În acest număr găsim o serie de articole interesante care vizează preocupări oficiale pentru fotografie în România anului 1940. Astfel, aflăm că inginerul Corneliu Sislistrarianu, vicepreședinte al F.A.R. este profesor de fotografie la Universitatea Muncitorească „ Muncă şi Voe Bună” condusă începând din 1938 de d-l Tudor Vianu. Cursul era targhetat pe „breslele patronilor și lucrătorilor fotografi pentru căpătarea şi împrospătarea cunoștințelor fotografice cât şi pentru punerea la curent a auditorilor cu procedeele moderne ale acestei arte”.
ing. Corneliu Sislistrarianu, vicepreședinte al Asociatiei foto-cine-amatorilor din Romania – Revista Fotografia 3/1940 – digitizare photomuse.net 2022
În ton cu vremurile (acest număr apare la mijlocul anului 1940 când încă se „făceau jocurile” în WWII…) și cu cenzura timpului, editorialul revistei se numește sugestiv „Natură moartă” și este semnat de ing. C. Sislistrarianu. Găsim în acest articol detalii în legătură cu „motivul… ideia, linia, lumina şi redarea structurală a materialului” dar si precizări în legătură cu cel mai indicat aparat fotografic, material negativ sau accesorii. Finalul articolului punctează restricțiile de fotografiere impuse în România anului 1940: „ Astăzi când fotografia în aer liber suferă restricții, amatorul activ poate să găsească surse inepuizabile în studierea obiectelor care ne înconjoară şi cu ajutorul cărora va putea obține imagini frumoase, fără a se teme că va fi stânjenit de vre-o restricție şi cu certitudinea că poate sluji arta fotografică cu tot atâta eficacitate ca şi când şi-ar alege subiectul în cadrul peisajului liber”.
fotograf R. Grigorovici- Cernauti; aparat Leica, film Neopresenso, 1940 – Revista Fotografia; digitizare 2022/photomuse.net
Din articolul „ Tehnica măririi fotografiilor (II) „ de căpitan Ioan Șuțu reținem indicația de la cap. 13 Montarea: „ Atașarea probei de caton se poate face cu colturi transparente având avantajul de a putea fi scoasă oricând de pe carton) sau prin lipirea probei de carton cu materiale ce nu prezintă acizi în compoziția lor ca Pelikanol sau Agfacoll.”
Dr. Spiru Constantinescu semnează cu autograf articolul despre „Prima expoziție-volantă a F.A.R” în care face o radiografie a „amatorismului” fotografic din România anului 1940 explicând în detaliu în ce registru trebuie interpretat acest termen.
La rubrica „NOTE” citim despre americanul James Robertson, cel dintâi fotoreporter de război. El a luat parte la asediul Sevastopolului din 1854. Cât despre primul reporter fotografic de război de naționalitate germană, acesta a fost August Kampf din Aachen care a luat parte la războiul din 1870-1871.
Aflam de asemenea din acest număr al revistei ca in 1940 japonezii au îngropat o cutie metalică cu fotografii care urmează a fi scoase la lumină peste 1000 de ani, adică in anul 2940. Aviz colecționarilor şi căutătorilor de comori! Cutia conține 2600 de fotografii realizate pe film de format mic, reprezentând familia imperială, personalități politice şi imagini din viața economico-socială (obiceiuri, costume, cultură, artă, sport, meserii). Evenimentul din 1940 a fost prilejuit de sărbătorirea a 2600 ani de la întemeierea Imperiului. Ce s-o fi întâmplat între timp cu această cutie cu prețiozități fotografice? Rămâne să descoperiți răscolind internetul și să constatati dacă este inoxidabilă, dacă necesită tratament periodic de întreținere sau dacă nu cumva, între timp … japonezii s-au răzgândit în legătură cu durata de păstrare a odoarelor fotografice!
Revista Fotografia nr. 3/1940, pag.119- digitizare photomuse.net 2022
Pentru că am amintit de cenzură şi restricții, la rubrica „INFORMATIUNI” este interesant de citit noile restricții transmise de comandamentul militar al capitalei:” ART. 18 Este interzis oricărei persoane de a staționa sau circula fără justificare ori în contra masurilor militare, în cazărmi, spitale, depozite sau stabilimente militare, gări, trenuri, debarcadere, rade, aeroporturi, fortificații, convoiuri şi coloane militare, fabrici, uzine, şi orice alte locuri unde autoritățile militare au interzis accesul sau în apropiere de aceste locuri/ ART.26 Persoanele arătate în art. 18 din prezenta ordonanță şi asupra cărora se vor găsi aparate de fotografiat sau filmat, ori instrumente de ridicat schițe, plase de pictură, etc., se vor pedepsi după cum urmează:
Cetățenii români, cu munca silnică de la 5 la 25 ani şi degradare civică de la 3 la 10 ani, conform art. 191 si 193 din Codul Penal „Regele Carol al II-lea”.
Streinii, cu munca silnică de la 5 la 15 ani şi degradare civilă de la 3 la 10 ani, când nu sunt în serviciul Statului Român, iar când vor fi din cei angajați în serviciul Statului…” .
O altă informație publicată se referă la aspecte organizatorice ale asociației: „Deoarece secretarul Asociației şi o mare parte din comitetul nostru sunt concentrați, cu începere de la 1 Iulie a.c. sediul nostru (din palatul Hotelului Excelsior) va fi închis, pe tot timpul verei, în cursul săptamânei”. Adresa de corespondentă a asociației rămâne în continuare la str. Regală nr. 4, et.1 la domiciliul președintelui Spiru Constantinescu (telefon 3.93.17).
Este interesant a comenta imaginea de pe copertă cu cei doi papagali surprinși într-un PA (plan american), contraplonje. Privită în cheia cenzurii şi e evoluției geopolitice a anului 1940, cei doi papagali Cacadu din fotografie par a întruchipa pe Hitler şi pe Stalin. Fotografia este însoțită de următorul comentariu subtil, pentru a trece de furcile cenzurii de război: „…. cele doua păsări deși identice, prin poziție şi raport de mărime dă oarecum adâncime spațială şi creiază noțiunea de principal şi subordonat.”
1940 nr.3 – Revista Fotografia; digitizare 2022/photomuse.net
Fotografia este realizată de un fotograf amator din Oradea (Stern Ladislau) şi se numește explicit: „Papagali”. Este realizată cu un aparat Rolleiflex 4/4, obiectiv Tessar f=6 cm, film Agfa Isopan 17/100 DIN, diaf.8, exp. 1/50, fără filtru, developat în Ortho-Phenilendiamina (Windisch).
Colecțiile tale de fotografie pot fi expuse gratuit și valorizate pe platforma Photomuse.NET, prima platformă românească de stoc foto digital 24/7. Găsești aici detalii în legătură cu pașii pe care trebuie să îi urmezi pentru a putea vinde fotografie în format digital pe platforma. Photomuse.net este un start-up din România care își propune să promoveze și să valorizeze în special fotografia românească și fotografii români fie ei amatori, profesioniști sau artiști.
Suntem un site de vânzări, deci încărcarea unei fotografii e un pic mai anevoioasă decât o postare pe instagram! Trebuie să respectăm reguli legi și reglementari de tot felul, dar odată ce se intră în rutină, lucrurile nu sunt așa de complicate!
Primul pas este să citești termenii și condițiile photomuse.net! Pe scurt convenția este următoare: primești 70% din vânzările tale. Restul de 30% revine photomuse.net pentru comisioane de transfer (nu sunt mici deloc!) și costuri administrative.
Licențele fotografiilor sunt prestabilite (4 la număr). Trebuie să selectezi cel puțin o licență. Eu le bifez pe toate pentru a oferi mai multe opțiuni cumpărătorilor!
Prețul îl fixezi singur (există și opțiunea de a selecta unul dintre prețurile prestabilite), recomand să fie rezonabil, nici prea mic…. nici exagerat! Tu stabilești prețul maximal pentru licența EXTENDED la dimensiunea RAW (chiar dacă nu oferi la vânzare acest produs), platforma calculează prețul pentru toate perechile licența/dimensiune pe care tu le încarci/selectezi, aplicând corecții procentuale.
3.Selectează-ți loturi de minim 10 fotografii, pentru a fi eficient! Încărcarea unei fotografii durează maxim 2-3 minute, dacă ai fotografiile pregătite. Pregătirea unei fotografii presupune și un scurt text pentru descrierea acesteia, pe principiul „ fotografia care nu spune o poveste…..” Este recomandat ca textul să fie bilingv, scurt si concis: engleză/romană. Un exemplu găsești aici.
4.După câteva sute de experimente pe care le-am făcut, recomand următoarele:
Încarcă maxim 2 dimensiuni: S și L sau S și M; Atenție! Site-ul nu redimensionează fotografiile încărcate, motiv pentru care trebuie să îți dimensionezi fotografiile înainte de a le urca in contul tău de contribuitor; Detalii despre dimensiunile fotografiilor găsești aici. Pentru ca fotografiile tale să fie validate trebuie să respecți dimensiunile indicate!
Este mai comod ca in descrierea produsului să postezi „ fotografia este disponibila la cerere în format mai mare”; scapi astfel de multe click-uri pe care trebuie să le faci dacă te ambiționezi să încarci fotografia in mai mult de 2 dimensiuni;
Important! Trebuie să încarci o fotografie pentru „ vitrină” . Este vorba despre fotografia care apare pe site, cu watermark-ul aplicat automat. Trebuie să o pregătești la o dimensiune mică, cu următoarele dimensiuni: latura mare 900 px, 72ppi
Detalii despre cum recomand să denumești fișierele încărcate găsești aici! O completare: pentru fișierele de „vitrină” folosesc terminația „ _SV”
5.Atunci când încarci o fotografie, trebuie să bifezi niște câmpuri, e musai! Acordă atenție maximă! Aplicația te va atenționa! Acestea ajută cumpărătorul să ajungă mai ușor la ceea ce caută, drept urmare respectăm si lozinca „ clientul nostru…..”;
6.Alocă-ți minim o jumătate de oră pentru a încarcă fotografiile pregătite! Asigura-te că ai o conexiune buna la internet!
