„Am simțit că acesta este momentul potrivit pentru o expoziție de final de an: 175 de ani de teatru la Craiova, 30 de ani de la premiera Danaidelor și cei 7 ani în care am trăit teatrul prin obiectivul aparatului foto se adună într-o poveste comună. Expoziția aceasta este un omagiu adus scenei craiovene și publicului care îi dă viață, aici, pe Lipscani, în inima orașului.” — Dorian Delureanu, octombrie 2025
Fotografiile din spectacolul lui Silviu Purcărete au fost realizate în 1995-1996 pe peliculă fotografică (Kodak 5030-PJC,5053-TMY,5054-TMZ 5113-PJB, Gold 400, Konica VX100, Fuji G 200, Azopan PS-21) iar selecția prezentată în expoziție a fost printată utilizând tehnologia UltraChrome de le Epson, permițând redarea fidelă a tonurilor şi nuanțelor captate inițial analog pe peliculă şi făcând posibilă recuperarea multor imagini inițial considerate a fi inutilizabile.
Expoziția utilizează formatul hibrid: printuri expuse în galerie şi fotografii însoțite de o selecție de articole din presa vremii vor fi publicate online, periodic, până la finalul anului 2025. https://www.photomuse.net/ro/category/fotografie-de-teatru/
Dorian Delureanu este membru fondator al Asociatiei Omnia Photo şi promotor al platformei photomuse.net. A fotografiat în perioada 1993-2000 spectacolele Teatrului Național din Craiova; a urmat un curs de portret sub îndrumarea Lucianei Mulas în San Marino în 1995 și un stagiu de fotografie la Avignon Theatre Festival. A realizat fotografii la spectacole regizate de Beatrice Bleonț, Silviu Purcărete, Mihai Măniuțiu, Tompa Gábor, Vlad Mugur. Dorian a realizat șase expoziții personale, iar fotografii de ale sale fac parte din colecția World Press Photo Foundation. A publicat în Le Nouvel Observateur și în revistele Scena și Teatrul azi. A coordonat expozițiile și publicarea albumelor fotografului craiovean Victor Boldâr: 07.05.75/ Impresii – Henri Cartier Bresson în Oltenia și Victor Boldar-Fotograful peliculei de cursă lungă. Dorian face parte din grupul de documentare vizuală Fântânile – monumente vernaculare, compus din cercetători şi fotografi, care își propune identificarea, recuperarea istoriei şi fotografierea fântânilor istorice din mediul rural din Oltenia.
Fotografia nu este doar o captură a unui moment efemer, ci și o mărturie vizuală, o formă de creație și o expresie artistică ce aparține unui autor. În cazul fotografiilor prezentate în această expoziție – realizate între 1992 și 2000 în culisele și pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova – fiecare imagine are o poveste, dar și un autor: Dorian Delureanu.
În decursul anilor, multe dintre aceste fotografii au fost folosite în diverse contexte – publicații, arhive online, expoziții, lucrari de specialitate – fără a fi menționat numele autorului sau, uneori, fiind atribuite greșit altor fotografi. Această practică, deși aparent minoră, are implicații legale și morale serioase.
În România, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe protejează creația fotografică din momentul realizării ei. Dreptul de autor conferă automat creatorului (fără a fi nevoie de înregistrare formală) dreptul de a fi recunoscut ca autor și de a decide modul în care opera este folosită. Atribuirea corectă – creditul foto – nu este doar o dovadă de respect profesional, ci și o obligație legală.
Creditul foto presupune menționarea clară a numelui autorului ori de câte ori o fotografie este publicată sau expusă public. Această simplă formulă – „Foto: Dorian Delureanu” – nu este un capriciu, ci o recunoaștere esențială a muncii și identității artistice.
Această expoziție este o reparație simbolică și o reafirmare a valorii fotografiei ca document artistic, dar și ca operă protejată legal. Invit publicul să redescopere o perioadă efervescentă a teatrului craiovean prin lentila unui martor discret, dar prezent: fotograful.
Fotografiile expuse au fost realizate pe peliculă fotografică la spectacolele „ Danaidele”- 1995 şi „Orestia”- 1998, ambele regizate de Silviu Purcărete. Printurile expuse au fost realizate utilizând tehnologia UltraChrome de la Epson, permițând redarea fidelă a tonurilor şi nuanțelor captate inițial analog pe peliculă.
Evenimentul este organizat cu sprijinul Asociației Omnia Photo şi al photomuse.net și va fi vernisat la Galeria Photo Ranger din Craiova, str. Lipscani 30, luni 19 mai ora 17.
Bibliografie selectivă a lucrărilor în care au fost folosite fotografiile expuse:
Purcărete şi Boroghină. Pelerini în Marele Teatru al Lumii / Purcărete – Boroghină : Pilgrims of the Great Theatre of the World – Ludmila Patlanjoglu, 2024, Editura ICR
Les Danaides- Histoire d’un spectacle– Marina Constantinescu, 1996, Editura Nemira
Silviu Purcărete- 50 ani de teatru (expoziție); Inițiator si curator Adriana Moca, producător Asociatia Culturala Vis-à-Vis, 2024
Teatralitatea limbajului scenic la Purcărete– Edith Noferi, 2012, Editura Universitaria
Dimensiunea sacrului in spectacolul de tragedie antica– Hariclea Nicolau, 2012, Editura Universitaria
La 30 de ani de la data realizării fotografiilor m-am gândit că este momentul să forțez memoria peliculei fotografice, să o aduc cumva la zi grație evoluției tehnologice din acest interval de timp şi să mă joc puțin cu propria memorie.
Proiectul 1994-Craiova în Festival este rezultatul acestui joc. Informația tip „imagine” a fost culeasă din cele 4 filme foto format 135 expuse şi developate de mine în atelierul foto al teatrului în 1994 iar informațiile „text” au fost găsite şi selectate utilizând Digiteca Arcanum, care reprezintă un instrument de căutare extraordinar.
Expunerea proiectului este realizată în sistem hibrid: o selecție de 8 fotografii sunt expuse la Photo Ranger Craiova, str. Lipscani nr. 30, restul fotografiilor şi textele publicate în presa locală şi națională în perioada primei ediții a Festivalului Shakespeare de la Craiova vor fi publicate în intervalul 16-26 mai 2024 pe blogul platformeiphotomuse.net
Dorian Delureanu este pasionat de fotografie din 1984, este membru fondator al Asociatiei Omnia Photo şi fondator al platformei photomuse.net
Teatrul Național București a aruncat în focurile Festivalului Shakespeare cea mai tânără trupă, cu „Romeo si Julieta”. Regia Beatrice Bleonț. Scenografia Liliana Cenean și Ștefan Caragiu. Distribuția: George Călin, Teodora Câmpineanu, Constantin Dinulescu, Silvia Năstase, Claudiu Bleonț, Ana Ciontea, Carmen Ionescu, Armand Calotă, Mircea Anca, Tomi Cristin, Gabriel Costea, Andrei Duban, Alfred Demetriu, Marius Cordoș
Marele absent de la acest festival a fost spectacolul „Richard al III-lea” al Teatrului Odeon, spectacol regizat de Mihai Mănuțiu. Absența s-a datorat demisiei lui Marcel Iureș. Richard a fost suplinit cu succes de „Ubu Rex”.
Contextul din 1994 este relatat cu o transparență specifică vremurilor (…de invidiat!), în presă
Revista Flacara, decembrie 1994
Sub egida Teatrului Național din Bănie s-a înființat Fundația Shakespeare menită să contribuie la organizarea manifestării „Craiova- Shakespeare Festival”, la editarea unui volum de critică literară şi teatrală precum şi la înființarea unei biblioteci Shakespeare.
Neil Wallace (directorul programului cultural româno-britanic NOROC) a fost prezent la ceremonia de închidere a festivalului
Am găsit un scurt interviu cu lui Neil, publicat în decembrie 1994 în Cuvântul Libertății
Reporter CL: Cum apreciați aceste șapte zile ale festivalului?
Neil Wallace: Un succes formidabil. Pentru asemenea vremuri este extraordinar să dai naștere unor astfel de manifestări. Să nu uităm şi efortul financiar. Deci, repet, a fost ceva spectaculos!… Pentru mine nu a fost o surpriză că s-a reușit într-o capitală de „provincie” organizarea unui festival de anvergura dedicat lui Shakespeare.
18-19 noiembrie 1994 s-au jucat în festival două spectacole ale regizorului Silviu Purcărete montate la Teatrul National din Craiova: UBU și TITUS
Pentru mine au fost spectacolele “școală” pe care am învățat sa fac fotografie de teatru. O așa șansă pentru un fotograf la început de carieră…. mai rar, motiv pentru care i-am mulțumit zilele trecute, după 30 de ani, domnului Purcărete.
În acea perioadă era a o singură constrângere: bugetul teatrului nu putea asigura mai mult de 2 filme pe spectacol. Cât despre bugetul personal…. nici nu putea fi vorba! Inflația în acea perioadă era de 140% . Motiv pentru care fotografiile sunt puține, rare deci valoroase!
“…Spectacolul craiovean “Titus Andronicus” a sărbătorit în timpul festivalului un jubileu: a 50-a reprezentație, prilej cu care inegalabililor actori în frunte cu calafeteanul Ştefan Iordache li s-a oferit un coș cu flori din partea președintelui României dl Ion Iliescu.”- Cuvântul Libertaţii, 6 dec. 1994
Sâmbătă 19 noiembrie a ars Sala Polivalenta….de tot!
“La 30 de ani de la data realizării fotografiilor m-am gândit că este momentul să forțez memoria peliculei fotografice, să o aduc cumva la zi grație evoluției tehnologice din acest interval de timp şi să mă joc puțin cu propria memorie. Proiectul 1994-Craiova în Festival este rezultatul acestui joc. “
Expunerea proiectului este realizată în sistem hibrid: o selecție de 8 fotografii sunt expuse la Photo Ranger Craiova, str. Lipscani nr. 30, restul fotografiilor şi textele publicate în cotidianul local Cuvântul Libertății în perioada primei ediții a Festivalului Shakespeare de la Craiova vor fi publicate în intervalul 16-26 mai 2024 pe blogul platformei photomuse.net
Pentru postarea de astăzi am ales câteva instantanee de la recepții și din culise:
Cuvântul libertății, marți 6 decembrie 1994, despre spectacolul “Marele Will- contemporanul nostru” regia Constantin Florescu si Claudiu Trandafir “….a asistat întreaga trupă londoneză, de la mașiniști la actori. Fără falsă modestie să consemnăm impresia puternică resimțită de excelenții actori londonezi care i-au aplaudat minute în şir pe cei mai tineri “actori” din festival”. Tinerii actori erau elevi la Colegiile Carol şi Buzești din Craiova.
În primăvara anului 2024 am descoperit pe un hard câteva imagini foto pe care le scanasem cu ceva timp în urmă pentru o ediție anterioară a Festivalului Shakespeare din Craiova, ocazie cu care am realizat că au trecut 30 de ani de la prima ediție a Festivalului. În toamna anului 1994 aveam aproape 2 ani vechime în „câmpul muncii” la Teatrul National din Craiova, eram un fel de 2 in 1 : inginer de întreținere şi fotograf de ocazie. La 30 de ani de la data realizării fotografiilor m-am gândit că este momentul să forțez memoria peliculei fotografice, să o aduc cumva la zi grație evoluției tehnologice din acest interval de timp şi să mă joc puțin cu propria memorie. Proiectul 1994-Craiova în Festival este rezultatul acestui joc. Informația tip „imagine” a fost culeasă din cele 4 filme foto format 135 expuse şi developate de mine în atelierul foto al teatrului în 1994 iar informațiile „text” au fost preluate din Digiteca Arcanum. Expunerea proiectului este realizată în sistem hibrid: o selecție de 8 fotografii sunt expuse la Photo Ranger Craiova, str. Lipscani nr. 30, restul fotografiilor şi textele publicate în cotidianul local Cuvântul Libertății în perioada primei ediții a Festivalului Shakespeare de la Craiova vor fi publicate în intervalul 16-26 mai 2024 pe blogul platformei photomuse.net
–Din culisele Festivalului: “Cel mai bisat spectacol a fost „Poveste de iarnă”, realizat de colectivul Teatrului Bulandra în regia lui Alexandru Darie Actorii au fost chemați de nouă ori la rampă…..” Cuvântul Libertății 6 decembrie 1994
Poveste de iarna, 1994: traducerea, adaptarea si regia: Alexandru Darie; Distribuție: Ion Besoiu, Oana Pellea, Stefan Bănică Jr., Șerban Cellea, Marian Rîlea, Anca Sigartău, Dan Aştilean, Mihai Constantin….
Spuneam în prima postare că subsemnatul, Dorian Delureanu pe numele meu, eram în vremea aceea inginer debutant la teatru și …. fotograf de ocazie pentru același teatru, din Craiova 🙂
Fotograful festivalului a fost Sean Hudson (1935-1997), un britanic scoțian simpatic despre care găsiți o scurtă biografie, mai exact câteva cuvinte (aproape 100…) în limba sa natală, pe site-ul National Galleries Scotland
Pentru că timpul este prețios, o să fac un rezumat: Sean a fost comunist, chiar membru de partid într-o vreme în țara lui acolo, a fost fotograful oficial al Edinburgh International Festival ….. “his photography remained socially committed in the spirit of 1960s realism.” și “He assisted directors as eminent as Ken Loach, Mike Hodges and Jean-Luc Godard”
În ultima vreme National Galleries a început (sper să nu fi și terminat….) să-i digitizeze din fotografii și să le posteze. Aici puteți vedea 22 fotografii de-ale sale: proiectul “Voice of Spain” 1986 portrete a 16 veterani din războiul civil spaniol, instantanee din metroul newyokez și mineriada din 1991 din București, etc.
Am găsit în necrologul lui Sean, publicat de Independent în 12 decembrie 1997, foarte multe lucruri interesante din activitatea sa de fotograf:
” Typically, when asked to help some Romanian actors dismissed by the Ceausescu regime, he instantly agreed to go to Bucharest, for no fee, to produce the necessary publicity photographs to set up an independent theatre. It turned out that Mihai Maniutiu was a brilliant director and when his company later toured the UK it received great acclaim. Such actions made Hudson friends, but not money.
Sean Hudson had a gift of openness and calm that put people at ease, which contributed to his success both with performing artists and on a personal level, where he melted into one’s family to become the firm friend of all generations.”
Am publicat aceste fotografii pentru că am constatat că “lumea” nu prea s-a înghesuit până acum să publice fotografii cu Sean (imaginea lui în public): nici britanicii….nici românii beneficiari ai serviciilor sale.
L-am cunoscut pe Sean în acel an în 1994, la festival. Fotografiam în tandem! Lucra pe Nikon, cu filme Fuji “rapide” Superia 1600. La el le-am văzut prima dată și cred că am primit de la el în dar un astfel de film pe care l-am folosit să fotografiez un spectacol. Mai păstrez și o lupa 8x pe care mi-a dăruit-o împreuna cu o pensula fină și un carbune, pe care le folosea să retușeze fotografiile înainte de a le da clienților pretențioși.
Ca orice fotograf de teatru era extrem de discret, aproape că nu îl observai când fotografia.
Cu o mișcare agilă, dl Emil Boroghină îl “extrage” pe Sean Hudson din rândul fotografilor pentru a-l prezenta publicului. Sean pare ușor stânjenit de moment, a fost luat prin surprindere!
O să caut să completez postarea zilele următoare după ce verific să vedem ce “știe” Digiteca Arcanum despre Sean.
Ultima întâlnire cu Sean a fost în 1997 primăvara, la a doua ediție a Festivalului Sakespeare, unde am vernisat împreună o expoziție despre…. prima ediție a festivalului.
Ca o coincidență, 1997 a fost un an plin de provocări și pentru mine și pentru el. Am dus o luptă cu cancerul…. fiecare pe limba și în durerea lui!
Sean a pierdut-o, eu fiind mai tânăr și mai motivat și probabil mai norocos…. am reusit in 2024 să fac aceasta postare.
UPDATE 20 mai 2024: astăzi m-am propus să finalizez postarea despre Sean Hudson, promit să o fac!
Astă seară am fost la un vernisaj de fotografie la care am fost co-organizator. Expoziția fotocluburilor craiovene, prima după pandemie. Nu aș fi scris despre asta dacă nu aș fi auzit o explicație stranie a lui Emil Bănuţi despre viața postumă a creației unui artist, citez din memorie: “după ce mori, se toarnă o betoniera, sau două peste opera ta și restul e tăcere!” Cineva întrebase despre eventuale expoziții ale unui artist plastic local, decedat.
Cum spuneam, asta nu are neapărat legatură cu subiectul acestei secțiuni: Sean Hudson. Așa cum am promis, am căutat în Digiteca Arcanum numele lui Sean Hudson: surpriză!
Primul rezultat al căutării este o fotografie a lui Sean publicata în revista Ramuri nr. 2 serie nouă, redactor șef Marin Sorescu, 16 pagini 5 lei. Chiar așa, nu vi se pare că Sean aduce un pic cu Brâncuși?
…. știu, se vede greu scrisul, e vorba despre fotografie, am făcut un crop:
Sincer, nici eu nu mă așteptam să gasesc acest detaliu minor: În FEBRUARIE 1990, când vorba aceea, nu se terminase bine revoluția, Sean Hudson fotografiase deja de cațiva ani un Brâncuși la Craiova!!! E un subiect de cercetat!!!
Revenim la teatru: Marina Constantinescu, 2005- Romania Literară :
” … un personaj extrem de ciudat…”
Articolul din anul 2005 este despre Sean (decedat în 1997) și despre Mihaela Marin care a abordat fotografia de teatru în 2000. Spre ghinionul meu “am decedat” din fotografia de teatru în 2000 când am decis să-mi schimb jobul și să nu mai fac fotografie de teatru, deci s-a turnat betoniera, vorba lui Emil…
Marina Constantinescu 2008, Romania Literară- Povești cu fotografii: Sean Hudson ” la începutul anilor 90 … un om mititel, prezent și absent…”
crop articol Marina despre fotograful de teatru: despre “omul mititel”
Acestea fiind spuse…. e momentul să închei postarea despre Sean Hudson, pentru că am promis să epuizez “live” ediţia 1994 a Festivalului, pe durata ediției 2024!
Încă un amănunt despre viața lui Sean, mai exact ultimul an, 1997:
În aprilie 1997 am vernisat împreună expoziția de la prima ediție a festivalului. În acele zile, pe finalul festivalului am aflat că lui Sean i s-a furat în Craiova geanta cu aparate, acele Nikon F90 cu accesorii. Pentru noi românii, acele aparate de fotografiat valorau atunci o mica avere…. probabil prețul unei garsoniere. Din cate știu, făptașii nu au fost prinsi, Sean a plecat păgubit spre casa lui la sfârșitul lunii aprilie 1997 iar în 3 decembrie 1997 a fost răpus de boală!
Cred că această postare îl contrazice pe Emil Bănuți, în 2024 există leac și pentru uitarea prin “betonare” : internetul!
Postare BETON scrisă în memoria lui Sean Hudson în 2024
Cu drag,
Dorian Delureanu, fotograful “betonat” în anul 2000, reapărut bizar în mai 2024 la vernisajul expoziției “Silviu Purcărete 50 ani de teatru”
În primăvara anului 2024 am descoperit pe un hard câteva imagini foto pe care le scanasem cu ceva timp în urmă pentru o ediție anterioară a Festivalului Shakespeare din Craiova, ocazie cu care am realizat că au trecut 30 de ani de la prima ediție a Festivalului. În toamna anului 1994 aveam aproape 2 ani vechime în „câmpul muncii” la Teatrul National din Craiova, eram un fel de 2 in 1 : inginer de întreținere şi fotograf de ocazie. La 30 de ani de la data realizării fotografiilor m-am gândit că este momentul să forțez memoria peliculei fotografice, să o aduc cumva la zi grație evoluției tehnologice din acest interval de timp şi să mă joc puțin cu propria memorie. Proiectul 1994-Craiova în Festival este rezultatul acestui joc. Informația tip „imagine” a fost culeasă din cele 4 filme foto format 135 expuse şi developate de mine în atelierul foto al teatrului în 1994 iar informațiile „text” au fost preluate din Digiteca Arcanum. Expunerea proiectului este realizată în sistem hibrid: o selecție de 8 fotografii sunt expuse la Photo Ranger Craiova, str. Lipscani nr. 30, restul fotografiilor şi textele publicate în cotidianul local Cuvântul Libertății în perioada primei ediții a Festivalului Shakespeare de la Craiova vor fi publicate în intervalul 16-26 mai 2024 pe blogul platformei photomuse.net
Reporter: Pe dv., ca director, ce v-a frapat în acest turneu America- Europa ?
Emil Boroghină: Organizarea aproape impecabilă a festivalurilor, bogăţia şi plinătatea lor. Vă mărturisesc că mi se face pur şi simplu frică gîndindu-mă că Teatrul Naţional din Craiova şi-a propus să organizeze anul viitor Festivalul Internaţional Shakespeare, la care intenţionează să invite cîteva importante teatre ale lumii. că acest Festival presupune cheltuieli mari, iar eu nu ştiu cum şi de unde vom procura fondurile necesare (? !). Am fost deosebit de impresionat de atenţia cu care am fost înconjuraţi. Nu ne poate lăsa indiferenţi strădania gazdelor noastre de a ne simţi cit mai bine pe toată durata şederii’ la Montreal, Amsterdam, Viena şi, mai ales, Ia München. Şi, nu în ultimul rînd, am fost impresionat de propaganda făcută spectacolelor noastre, prezentate ca adevărate evenimente ale teatrului european, lucru care cred că a şi deranjat pe cîţiva !
1993, cotidianul local Cuvântul Libertății despre Teatrul National din Craiova:
DESCHIDEREA FESTIVALULUI:
15 noiembrie 1994 ora 17: Festivitatea inaugurala si vernisajul expozitiilor dedicate vietii, operei si exegezei shakespeariene. Am folosit un negativ foto indigen: Azomures, PS27 (400 ASA) pentru ca nu am avut de ales…. e tot ce avea mai bun d-na Puşa la magazin!
dl Emil Boroghina la deschiderea primei editii a festivalului
Gabriel Mănescu, director de productie al TNC in foaier, la deschiderea festivalului
1994 Primul spectacol din festival
Cotidianul local Cuvântul Libertății despre deschidera Craiova Shakespeare Festival 1994:
La prima ediţie a acestei manifestări originale — şi care va îmbogăţi, cu siguranţă, viaţa spirituală a Băniei — participă Trupa „CHEEK BY JOWL“ din Londra, colectiv artistic care va deschide festivalul marţi, ora 18. Spectacolul „CUM VA PLACE-, in regia lui Declan Donnellan (directorul artistic al Teatrului Naţional din Londra), deţine premiul pentru cel mai bun spectacol în Marea Britanie, în stagiunile ’92 şi ’93.
1994 Programul festivalului
Urmareste blogul photomuse.net pe durata festivalului! In fiecare zi voi publica in premiera fotografii realizate la editia din 1994, poate te regasesti in fotografii daca ai participat atunci la festival….
Prelungim un pic ziua 1….
Cu cateva fotografii din ziua 1 spectacolul „CUM VA PLACE” regia lui Declan Donnellan –CHEEK BY JOWL, Craiova 1994:
S-a dezlegat astazi misterul lipsei costumelor din primul spectacol, care a semanat cu o repetitie: a intarziat camionul cu decoruri si costume…..
Revenim cu cateva snapshot-uri de la petrecerea de dupa, la care au participat si actorii trupei CHEEK BY JOWL:
works in progres…… in cateva minute se incarca noi foto! Pana atunci, o fotografie la care tin foarte mult, chiar daca este de o calitate tehnica cel putin indoielnica….. o sa va explic in cele ce urmeaza motivele 🙂
Din link în link am ajuns fără să îmi dau seama să răsfoiesc catalogul online al Bibliotecii Aman din Craiova. Veneam pe “autostrada www” direct de la Biblioteca Academiei din București unde căutasem date despre prima carte românească despre fotografie: Tratat de fotografie, București 1895, auto G. V. Cordea. Potul l-am găsit în numărul 3/1939 al revistei interbelice Fotografia pe care am digitizat-o și am pus-o gratuit la dispoziția celor interesați pe platforma Photomuse.net.
După ce am iscodit catalogul online la Bibliotecii Academiei, mi-am propus să testez pe același subiect și potențialul bibliotecii craiovene, despre care știam că deține în depozite o colecție impresionantă de carte veche.
Surpriza nu a întârziat să apară, am tastat câteva cuvinte cheie stând confortabil la biroul de acasă, timp în care “motorașul” bibliotecii m-a direcționat imediat către perla coroanei: De la fotografie la cinematograf (cu figuri), tipografia Ramuri, 1914.
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914 Tipografia Ramuri Craiova- Biblioteca Aman Craiova-2022
Putem spune, până la proba contrarie, ca am identificat prima carte despre fotografie tipărită la Craiova. Autorul este un craiovean despre care nu aveam nicio informație: Marin Demetrescu. Am dat fuga la Bibliotecă și în câteva minute am primit volumul la sala de lectură iar în alte câteva minute m-am convins că răsfoiesc un exemplar care, după 108 ani de la apariție, trăiește intens prin informația și stilul prietenos pe care îl adoptă autorul. Marin Demetrescu este la data tipăririi cărții “Profesor la liceul și la gimnaziul militar din Craiova” .
Citez în continuare câteva fraze din prefața cărții păstrând întocmai ortografia originală de început de secol XX:
Despre invenții și inventatori:
“O invențiune nu răsare dintr’odată și întreagă din mintea unui singur cercetător, așa cum se crede de obicei. Telegrafia fără sârmă nu este descoperirea numai a lui Marconi, cinematograful nu se poate pune numai pe seama francezilor Lumiere; iar aeroplanul nu este opera exclusivă a unuia sau altuia dintre numeroșii cuceritori ai aerului.
Pentru ca o invenție să se închege și să ajungă și folositoare- două lucruri care multă vreme stau departe unul de altul- e nevoie de sforțările migăloase ale unei legiuni de cercetători din toate neamurile mai înaintate. Fiecare din aceștia, aduce, la sfârsitul a zeci de ani de muncă, câte o parte, neînchipuit de mică, din întocmirea care va fi, poate peste un veac ori chiar mai multe, o descoperire. Cu toată mulțimea lucrătorilor, clădirea se ridică încet, materialul adus de fiecare fiind puțin.
Faptele, care se vor lega într’o invențiune se descopăr izolate, fără să se cunoască și chiar fără să bănuiască, că odată se vor găsi împreună. Numai cu timpul descoperirile singuratice se chiamă, se apropie, se mai schimbă pentru ca să se poată învoi și din îmbinarea lor armonioasă iese ceva nou și util.
In această îndelungată și necurmată muncă de pregătire și de înfăptuire a unei invențiuni, norocul și nenorocul își au partea lor de amestec. Unii cercetători mai norocoși, izbutesc să iasă în primele rânduri și să-ți lase numele nepieritor; alții, tot atât de harnici și pricepuți, dar nenorocoși, sunt întrecuți de cei dintâi, rămân în umbră ori sunt cu desăvârșire uitați; unul, legănat de visuri îndreptățite de îmbogățire, moare în sărăcie; altul, mai părtinit, are și câștigul bănesc cu toate că darul lui se poate să fi fost mai modest.
Astfel naște o invenție și așa se face progresul: prin conlucrarea a numeroase străduinți neobosite……”
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914 Tipografia Ramuri Craiova- Biblioteca Aman Craiova-2022
Pentru că Wikipedia nu deține informații, am ajuns tot la Biblioteca Aman unde am găsit o secțiune în care sunt prezentate personalitățile locale care de-a lungul timpului s-au remarcat în domeniul cultural sau științific. Găsim aici numai puțin de 884 personalități care s-au născut în Craiova sau în împrejurimi, care au avut o activitate deosebită în această zonă într-o anumită perioadă a vieții lor, care s-au stabilit în Craiova sau care au învățat la școli prestigioase din Craiova.
Autorul cărții, profesorul Marin Demetrescu, s-a născut in 1881 la Maglavit și a fost absolvent al Facultății de Farmacie din București.
Din 1923 pană la sfârșitul vieții, în 1936, s-a preocupat de înființarea și funcționarea unui muzeu de Istorie naturală la Craiova. Mai multe referințe puteți găsi aici.
“Ce este și ce poate da fotografia
Dar de îndată ce se arătă și se desăvârși, iată ce foloase a tras lumea de pe urma ei:
A dat tuturor, fără deosebire de stare, putința de a-și vedea chipul lor așternut pe o hârtie în linii cu totul asemănătoare. Fixând astfel pentru vecinicie icoana omului trecător pe pământ, nu numai că a apropiat unii de alții pe cei săraci de cei bogați, dar a întins legături între cei ce trăesc încă și cei care nu mai sunt. Răsfoind un album sau privind un portret, cel rămas în viață trăește câteva clipe de amintiri…..
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914 Tipografia Ramuri Craiova- Biblioteca Aman Craiova-2022
Prietenoasă cu ori cine s’a îndreptat către ea cu dorința de a o cunoaște, însoțește în călătoriile lui, pe prietenul ei fotograful amator și adună pentru acesta priveliștele cele mai frumoase pe care le-a întâlnit, împodobite, la nevoie, cu unele din culorile lor firești.
In tovărășia microscopului, care a descoperit o lume de făpturi nevăzute de ochi, fotografia a îngăduit învățatului să studieze mai bine aceste ființi printre care avem prieteni și dușmani.
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914- Biblioteca Aman Craiova-2022
Răspândirea cunoștintelor de orice fel este astăzi mult ușurată prin figurile, care se pun alături ca să dovedească cele ce se afirmă. Cărțile, revistele, jurnalele, sânt pline de imagini pe care dintru întâi lumina le-a desemnat.”
Revenind la cartea tipărită la tipografia Ramuri am remarcat termenii arhaici “mașină de fotografiat” “camera neagră” folosiți într-un limbaj pedagogic colocvial, demn de un blogger contemporan.
“Cea mai simplă mașină de fotografiat este camera neagră
Camera neagră- mai zisă și întunecoasă- nu este, cum s’ar crede după nume, o încăpere taincă, fără pic de lumină, în care osândiții sau numai bănuiții să fie puși la chinuri groaznice. Nu e nici măcar o odaie vrăjită, lăcaș al duhurilor rele și spaima vecinilor ori a trecătorilor. Chiar odaia în care locuim se poate schimba într-o cameră neagră dacă lăsăm perdelele, astupăm bine ferestrele ca să facem întuneric și păstrăm numai o mică ferestruică de o palmă pe unde să pătrundă lumina înăuntru… „
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914 Tipografia Ramuri Craiova- Biblioteca Aman Craiova-2022
Dacă v-am stârnit curiozitatea în legătură cu prima carte românească de fotografie tipărită la Craiova în 1914, puteți continua lectura aici, pe site-ul Bibliotecii Aman unde veți descoperi lucruri interesante despre tovărășia parafată prin contract dintre Niepce și Daguerre, despre revoluția lui Talbot, cel care a introdus hârtia ca suport fotografic….şi multe altele. Pentru acces la exemplarul digitizat trebuie să vă logaţi cu user şi parola!
Marin Demetrescu –De la fotografie la cinematograf, 1914 Tipografia Ramuri Craiova- Biblioteca Aman Craiova-2022
Pe la 1900, Craiova se afla în plin proces de dezvoltare și era deja un important centru comercial și juridic regional.
In acest context, doi tineri entuziaști, C. Făgețel și D. Tomescu înființează la 5 decembrie 1905 revista „Ramuri” și apoi Tipografia Ramuri, zece ani mai târziu (1915). Puțină lume știe că între 1915-1927 revista Ramuri a fost condusă chiar de Nicolae Iorga.
Tipografia Ramuri își va avea sediul în Palatul Ramuri, construit în 1920. Clădirea este în picioare și azi, numai destinația a fost schimbată, găzduind actualul Muzeu de Științe ale Naturii.
Iată câteva fotografii din interior cu luxosul „birou al direcțiunii”
și din sala de conferințe
Fotografiile au fost publicate în Almanahul Ramuri, o raritate bibliofilă, număr festiv, 1905-1929, tipărit la Craiova. Materialul prezentat a fost scanat din exemplarul numărul 157 ,care face parte din tirajul de 200 de exemplare pe hârtie Chamoix (o hârtie colorată în masă, în cazul de față având și filigran, ceea ce ne arată că este o comandă specială).
Tirajul cuprinde numeroase litografii color, facsimile, majuscule la început de pagină de culoare roșie.
Menționăm în mod special paginile 73-76, tipărite pe un carton subțire, de culoare gri, cu două linotipii în sepia, lipite în interiorul textului, reprezentând Hanul Colțea din București. Articolul cuprinde și un act inedit, tradus din greacă, din 1805.
Amintim inscripția din finalul albumului, referitoare la perioada 1915-1927, în care “direcțiunea (revistei) a avut-o d-nul profesor N. Iorga “.
Cuprinsul ne arată că Făgețel reușise să strângă colaboratori celebri: Arghezi, Gârleanu, Iorga, Agârbiceanu, Argetoianu, Crainic etc.
Fiind o publicație de referinta a unui Institut de Arte Grafice, ediția a fost realizată sub îngrijirea pictorul Mircea Olarian, coperta fiind realizată de pictorul G. Brătescu-Voinești.
Almanahul conține o serie de fotografii de epocă în care este ilustrată activitatea trustului Ramuri din Craiova interbelică. Merita menționată fotografia de grup „Personalul Institutului de Arte grafice Ramuri”, în care am numărat 75 de persoane, majoritatea bărbați, purtători de pălărie sau de șapcă, dar si femei si copii, probabil calfe. Fotografia este realizată chiar la intrarea principală a Palatului Ramuri. În Almanah nu am găsit menționat numele fotografului, motiv pentru care putem presupune că fotografiile au fost comandate și realizate într-unul din atelierele fotografice care au activat în Craiova interbelică.
Consiliul de administrație al Institutului de arte grafice „Ramuri” Societate Anonima era format din: Președinte: C. Jormescu, vice președinte: C.C. Poenaru, Membri: C. Argetoianu, Belisariu N. Câncea, N. Demetrescu-Crețu, M. Nicoara, D-rul N. Isvoranu, C.S. Lozan, N. Comșa, G. Teodoru, C.G. Nicolau, M. Teodoru, C.Ş. Făgețel, C. Petrescu-Bălăcița, A.C. Calotescu; Director, Administrator Delegat, C.Ş. Făgețel
Actul de fundație al Palatului soc. Anonime „Ramuri” este prezentat în facsimil în paginile Almanahului.
„ Cu vrerea tatălui, cu ajutorul Fiului și desăvârșirea Sfântului Duh,
Noi, membrii Consiliului de administrație al INSTITUTULUI de ARTE GRAFICE „RAMURI” S.A., vrând să dam activității noastre mai multă întindere și trăinicie, hotărât-am ca din rodul ostenelii de pană acum să ridicăm O CASA PROPRIE, care să fie bun şi PRIELNIC ADAPOST pentru AVEREA şi munca Societății,
Drept aceia, pe locul fostelor case „Pomul Verde” și potrivit cu planurile întocmite de d. Arhitect IOŢU, executat cu înțelegere și multă bună voință de d-nii Constructori Dalla Barba și Peressutti, început-am astăzi zidirea Casei „Ramuri”, în zilele de mărire ale M.S. REGELUI FERDINAND I-iu și ale M.S. REGINEI MARIA, făuritorii României Mari.
…. cu credința, că în acest colț de tară, zidirea care începe va fi pentru ochi prilej de desfătare, iar pentru suflete izvor de lumină şi înălțare
În anul mântuirii 1920, Iulie 25.”
Almanah Ramuri 1929
Nu ne poate cuprinde decât o mare nostalgie dublată de regrete văzând utilajele moderne și spațiul impecabil în care sunt așezate; iar toate acestea se întâmplau în 1925…
Iată și atelierul unde se efectua culegerea manuală, literă cu literă, a textului.
Un loc aparte era atelierul de gravură în care se realizau frumoasele gravuri care împodobeau almanahurile Ramuri, multe dintre ele fiind color. Dar despre gravuri vom discuta cu altă ocazie.
Procesul tipografic continua în sala de mașini litografice. Litografia este un procedeu de multiplicare a unui desen sau text prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă.
Ultima etapă era legătoria.
La tipografia Ramuri s-a imprimat și un Abecedar oferit Regelui Mihai.
La parterul Palatului se afla Librăria Ramuri. Librăria Ramuri a existat şi în perioada comunista, fiind relocata la câteva clădiri distanță la parterul blocului de pe Calea Unirii şi redenumită, o perioada, Librăria „Cartea Rusă”
Acest exemplar a fost tranzacționat, după cum putem constata din ștampila aplicată pe ultima pagină, de Anticariatul Craiova, tranzacția 502/1988, preț de achiziție 50 lei, preț de vânzare 85 lei.
Deducem de aici ca Anticariatul de stat, comunist, a practicat un adaos comercial de 70%, având meritul de a „afișa” in mod transparent acest lucru pe cartea care a făcut obiectul tranzacției.
