photomuse.net în documentare la

Biblioteca Aman Craiova- Colecții speciale

Din link în link am ajuns fără să îmi dau seama să răsfoiesc catalogul online al Bibliotecii Aman din Craiova. Veneam pe “autostrada www” direct de la Biblioteca Academiei din București unde căutasem date despre  prima carte românească despre fotografie: Tratat de fotografie, București 1895, auto G. V. Cordea.  Potul l-am găsit  în numărul 3/1939 al revistei interbelice Fotografia pe care am digitizat-o și am pus-o gratuit la dispoziția celor interesați pe platforma Photomuse.net.

După ce am iscodit catalogul online la Bibliotecii Academiei, mi-am propus să testez pe același subiect și potențialul bibliotecii craiovene, despre care știam că deține în depozite o colecție impresionantă de carte veche. 

Surpriza nu a întârziat să apară, am tastat câteva cuvinte cheie stând confortabil la biroul de acasă, timp în care “motorașul” bibliotecii m-a direcționat imediat către perla coroanei: De la fotografie la cinematograf (cu figuri), tipografia Ramuri, 1914.

Putem spune, până la proba contrarie, ca am identificat prima carte despre fotografie tipărită la Craiova. Autorul este un craiovean despre care  nu aveam nicio informație: Marin Demetrescu. Am dat fuga la Bibliotecă și în câteva minute am primit volumul la sala de lectură iar în alte câteva minute m-am convins că răsfoiesc  un exemplar care, după 108 ani de la apariție, trăiește intens prin informația și stilul prietenos pe care îl adoptă autorul. Marin Demetrescu este la data tipăririi cărții “Profesor la liceul și la gimnaziul militar din Craiova” .  

Citez în continuare câteva fraze din prefața cărții păstrând întocmai ortografia originală de început de secol XX: 

Despre invenții și inventatori: 

“O invențiune nu răsare dintr’odată și întreagă din mintea unui singur cercetător, așa cum se crede de obicei. Telegrafia fără sârmă nu este descoperirea numai a lui Marconi, cinematograful nu se poate pune numai pe seama francezilor Lumiere; iar aeroplanul nu este opera exclusivă a unuia sau altuia dintre numeroșii cuceritori ai aerului. 

Pentru ca o invenție să se închege și să ajungă și folositoare- două lucruri care multă vreme stau departe unul de altul- e nevoie de sforțările migăloase ale unei legiuni de cercetători din toate neamurile mai înaintate. Fiecare din aceștia, aduce, la sfârsitul a zeci de ani de muncă, câte o parte, neînchipuit de mică, din întocmirea care va fi, poate peste un veac ori chiar mai multe, o descoperire. Cu toată mulțimea lucrătorilor, clădirea se ridică încet, materialul adus de fiecare fiind puțin. 

Faptele, care se vor lega într’o invențiune se descopăr izolate, fără să se cunoască și chiar fără să bănuiască, că odată se vor găsi împreună. Numai cu timpul descoperirile singuratice se chiamă, se apropie, se mai schimbă pentru ca să se poată învoi și din îmbinarea lor armonioasă iese ceva nou și util. 

In această îndelungată și necurmată muncă de pregătire și de înfăptuire a unei invențiuni, norocul și nenorocul își au partea lor de amestec. Unii cercetători mai norocoși, izbutesc să iasă în primele rânduri și să-ți lase numele nepieritor; alții, tot atât de harnici și pricepuți, dar nenorocoși, sunt întrecuți de cei dintâi, rămân în umbră ori sunt cu desăvârșire uitați; unul, legănat de visuri îndreptățite de îmbogățire, moare în sărăcie; altul, mai părtinit, are și câștigul bănesc cu toate că darul lui se poate să fi fost mai modest. 

Astfel naște o invenție și așa se face progresul: prin conlucrarea a numeroase străduinți neobosite……” 

Pentru că Wikipedia nu deține informații, am ajuns tot la Biblioteca Aman unde am găsit o secțiune în care sunt prezentate personalitățile locale care de-a lungul timpului s-au remarcat în domeniul cultural sau științific. Găsim aici numai puțin de 884 personalități care s-au născut în Craiova sau în împrejurimi, care au avut o activitate deosebită în această zonă într-o anumită perioadă a vieții lor, care s-au stabilit în Craiova sau care au învățat la școli prestigioase din Craiova.  

Autorul cărții, profesorul Marin Demetrescu, s-a născut in 1881 la Maglavit și a fost absolvent al Facultății de Farmacie din București.  

Din 1923 pană la sfârșitul vieții, în 1936, s-a preocupat de înființarea și funcționarea unui muzeu de Istorie naturală la Craiova. Mai multe referințe puteți găsi aici. 

“Ce este și ce poate da fotografia 

Dar de îndată ce se arătă și se desăvârși, iată ce foloase a tras lumea de pe urma ei: 

A dat tuturor, fără deosebire de stare, putința de a-și vedea chipul lor așternut pe o hârtie în linii cu totul asemănătoare. Fixând astfel pentru vecinicie icoana omului trecător pe pământ, nu numai că a apropiat unii de alții pe cei săraci de cei bogați, dar a întins legături între cei ce trăesc încă și cei care nu mai sunt. Răsfoind un album sau privind un portret, cel rămas în viață trăește câteva clipe de amintiri…..

Prietenoasă cu ori cine s’a îndreptat către ea cu dorința de a o cunoaște, însoțește în călătoriile lui, pe prietenul ei fotograful amator și adună pentru acesta priveliștele cele mai frumoase pe care le-a întâlnit, împodobite, la nevoie, cu unele din culorile lor firești.

In tovărășia microscopului, care a descoperit o lume de făpturi nevăzute de ochi, fotografia a îngăduit învățatului să studieze mai bine aceste ființi printre care avem prieteni și dușmani. 

Răspândirea cunoștintelor de orice fel este astăzi mult ușurată prin figurile, care se pun alături ca să dovedească cele ce se afirmă. Cărțile, revistele, jurnalele, sânt pline de imagini pe care dintru întâi lumina le-a desemnat.”

Revenind la cartea tipărită la tipografia Ramuri am remarcat termenii arhaici “mașină de fotografiat” “camera neagră” folosiți într-un limbaj pedagogic colocvial, demn de un blogger contemporan. 

“Cea mai simplă mașină de fotografiat este camera neagră 

Camera neagră- mai zisă și întunecoasă- nu este, cum s’ar crede după nume, o încăpere taincă, fără pic de lumină, în care osândiții sau numai bănuiții să fie puși la chinuri groaznice. Nu e nici măcar o odaie vrăjită, lăcaș al duhurilor rele și spaima vecinilor ori a trecătorilor. Chiar odaia în care locuim se poate schimba într-o cameră neagră dacă lăsăm perdelele, astupăm bine ferestrele ca să facem întuneric și păstrăm numai o mică ferestruică de o palmă pe unde să pătrundă lumina înăuntru… „

Dacă v-am stârnit curiozitatea în legătură cu prima carte românească de fotografie tipărită la Craiova în 1914, puteți continua lectura aici, pe site-ul Bibliotecii Aman unde veți descoperi lucruri interesante despre tovărășia parafată prin contract dintre Niepce și Daguerre, despre revoluția lui Talbot, cel care a introdus hârtia ca suport fotografic….şi multe altele. Pentru acces la exemplarul digitizat trebuie să vă logaţi cu user şi parola!

Cartea  a fost deja digitizată și urcată în catalogul electronic, prilej cu care mulțumesc personalului bibliotecii Aman din Craiova pentru promptitudinea, operativitatea și deschiderea acordată propunerii de a promova acest volum valoros pentru istoria fotografiei.