Albumen process/Albumen print/ Silver albumen process/Albumen silver print/ Fotografia cu liant de albumină (albuș de ou)

Fotografia clasică, cea care se obține cu ajutorul unor substanțe chimice, are în portofoliu peste 150 procedee (procese/tehnici). Cea mai importantă bibliografie referitoare la descrierea proceselor, păstrarea și conservarea fotografiilor și a negativelor  am găsit-o peste ocean la instituții de prestigiu precum  GCI (Getty Conservation Institute) sau National Gallery of Art Washington. În legătură cu subiectul recuperării, păstrării, conservării și restaurării patrimoniului fotografic, în Romania putem spune cu indulgență că suntem la început de drum, fiind limitați, nu în ultimul rând, de constrângeri bugetare și o înțelegere limitată a urgenței și  importanței fenomenului.

Revenind la subiectul enunțat în titlu, este de reținut faptul că Louis Désiré Blanquart-Evrard (inventator, fotograf si editor cu abilități de comerciant)  a prezentat  Academiei Franceze de științe la data de 27 mai 1850 o tehnică fotografică care utiliza albușul de ou. Consacrată astăzi în lumea anglo-saxonă sub denumirea “Albumen Silver Print “–ASP, în traducere liberă…. fotografia cu liant de albumină,  această tehnică  a dominat fotografia de artă și fotografia comercială în a doua jumătate a secolului al XIX-lea fiind cel mai  adesea folosită pentru realizarea de fotografii in format CDV (“Carte-de-visite”)  si CAB (“Cabinet card”). Tehnica ASP permitea o  imagine mai clară și o gamă mai variată de tonuri decât predecesoarea, “salted paper print”. Ambele procese utilizează pentru formarea imaginii preponderent energia razelor solare, chimicalele folosite și reacțiile chimice aferente fiind unele simple, elementare.

Utilizarea albușului de ou m-a dus cu gândul la  rețeta de fabricare a bezelelor, în care zahărul este înlocuit cu … sare (clorura de sodiu). Apare inevitabil întrebarea: Oare care a fost prima invenție, bezeaua sau fotografia pe bază de  albuș de ou? Avertisment: nu încercați să faceți acasă bezele „fotosensibile”, este foarte probabil să nu obțineți rezultatul scontat !

 Tehnica ASP presupune practic  acoperirea hârtiei cu un amestec de clorură de amoniu sau sodiu și albuș (albuș de ou fermentat, adesea cu acid acetic adăugat). După uscare, hârtia este introdusă într-o baie de azotat de argint pentru a-i conferi sensibilitatea la lumină. Apoi este uscată a doua oară și este plasată într-o ramă care îi permite să vină în contact direct cu negativul sau să fie  expusă la lumina soarelui pentru a fi impresionată direct, eventual printr-un dispozitiv tip cameră obscură (aparat de fotografiat). După expunere, hârtia este clătită în apă pentru a spăla excesul de săruri de argint și, de obicei, este scufundată într-o soluție de tonifiere ce conține aur și spălată din nou. În cele din urmă, este plasată într-o baie de fixare, de obicei tiosulfat de sodiu, spălată din nou și apoi  fotografia este pusă  la uscat.

Reținem faptul că albușul de ou este liantul care susține stratul fotosensibil făcând legătura dintre acesta și  fibrele de hârtie care constituie suportul imaginii finale.  În vederea obținerii unui produs final cât mai atractiv pentru clientelă, începând cu anii 1880, cele mai multe fotografii cu liant de albumină au fost lustruite mecanic. În epocă pe la 1890 era utilizată și hârtia fotografică  mată  care era obținută utilizând maranta (Maranta arundinacea/arrowroot/  obedience plant), o plantă exotică bogată în amidon al cărui extract era adăugat în liantul de albumină. Deoarece stratul de albumină se contractă în timpul uscării, pentru a preveni scorojirea suportului subțire de hârtie, acesta era lipit de obicei pe plăci de carton mai gros.

Principala vulnerabilitate a acestui procedeu fotografic este tendința de estompare în timp a detaliilor, de la exterior la interior. De asemenea stratul de albuș de ou este predispus în timp la crăpături.

Condițiile de microclimat local sunt foarte importante pentru păstrarea în bune condiții a colecțiilor de fotografii argentice. Cei mai importanți parametri de microclimat care influențează în timp fotografiile vechi sunt  umiditatea și temperatura la care se adaugă o serie de alte condiții de protecție si depozitare. Photomuse Image oferă servicii și consultanță de specialitate în acest domeniu.

Fotografiile care însoțesc acest articol fac parte din colecția de fotografie istorică a Photomuse, sunt realizate într-un studio din SUA, probabil la sfârșitul sec. XIX (foto 2-text timbru sec: A. PIETROSIMONE/ STUDIO/ NEW HAVEN CONN.) fiind reprezentative pentru a ilustra modul în care se comportă în timp fotografiile păstrate în condiții improprii.

Pentru cititorii de limba engleza care doresc sa se documenteze în legătura cu acest subiect recomand acest articol.